Cum citești eticheta hranei pentru câini și pisici

Eticheta unui sac de hrană pentru câini sau pisici pare, la prima vedere, un tabel de cifre și nume greu de pronunțat. În realitate, doar câteva elemente sunt cu adevărat utile pentru decizia de cumpărare, iar restul este fie reglementat, fie informație suplimentară. Ghidul acesta parcurge etichetă de sus în jos, în ordinea în care o citești de obicei în magazin sau pe pagina produsului.

Ce spune denumirea și indicația

Pe ambalaj apar, de regulă, denumirea produsului, specia pentru care este făcut, etapa de viață (de exemplu cățel, adult sau senior) și o indicație de utilizare. Prima verificare este simplă: specia și etapa trebuie să corespundă animalului tău. Hrana pentru pui are, de obicei, o compoziție și un aport energetic diferit de cea pentru un adult cu activitate moderată, iar o hrană pentru pisici nu se înlocuiește cu una pentru câini fără o schimbare planificată.

Completă sau complementară

Aceasta este cea mai importantă informație de pe etichetă, și cea pe care o sar cei mai mulți. O hrană declarată completă este făcută să acopere, singură, necesarul nutrițional al animalului pentru etapa indicată. O hrană complementară nu se hrănește singură și este destinată să fie combinată cu alte alimente, de obicei în completarea unei diete deja stabilite. Dacă îți lipsește această informație sau nu o găsești clar, nu presupune că produsul este complet.

Pentru cei care hrănesc cu mai multe tipuri de mâncare, ideea este simplă: o hrană completă poate fi amestecată cu alta completă doar dacă ții cont de cantitatea totală de energie. Detalii despre diferențele de format sunt în articolul despre hrana umedă și uscată, iar pentru context general vezi ghidul complet pentru animale de companie.

Analiza componentelor

Analiza componentelor este un tabel scurt cu valori procentuale: proteină brută, grăsime brută, fibre brute, cenușă brută și, la hrana umedă, umiditate. Trebuie citită cu câteva precizări. Valorile sunt cele declarate de producător și sunt, de regulă, minime sau maxime. Termenul „brut” înseamnă că valoarea a fost măsurată de laborator, nu că descrie digestibilitatea sau calitatea fiecărui component. Două hrane cu aceeași cantitate de proteină pot avea surse foarte diferite, iar cifra nu îți spune asta.

Pentru a compara două produse uscate, folosește valorile la aceeași bază. Hrana umedă conține multă apă, așa că procentele ei arată mai mici decât cele ale hranei uscate, deși nu este neapărat mai slabă. Un mod corect de a compara este să raportezi valorile la substanța uscată sau să folosești energia.

Lista de ingrediente

Ingredientele sunt, în general, enumerate în ordinea descrescătoare a greutății, la momentul fabricării. Primele două sau trei spun cel mai mult despre rețetă. Atenție însă la formulări: „carne de pui” și „făină de pui” sunt lucruri diferite, iar termenii generici precum „derivate animale” sau „cereale” nu spun ce anume se află în produs. Un ingredient care apare sus nu înseamnă automat că hrana este mai bună; înseamnă doar că se află în cantitate mai mare.

Aditivii, cum sunt vitaminele, mineralele sau conservanții, sunt reglementați și apar cu denumirea sau cu codul lor. Prezența unui aditiv nu este, în sine, un semn bun sau rău. Nu trage concluzii despre sănătatea animalului din lista de aditivi și discută orice îngrijorare cu medicul veterinar.

Energia și porția

Multe etichete indică energia metabolizabilă în kilocalorii pe kilogram sau pe sută de grame. Aceasta este cifra care îți permite să calculezi porția, nu procentele de proteină. Tabelul de hrănire de pe ambalaj este un punct de plecare, nu o rețetă fixă, pentru că necesarul depinde de greutate, de vârstă, de activitate și de cât de mult stă animalul în casă. Dacă animalul se îngrașă sau slăbește ușor, ajustează porția și discută cu medicul veterinar, în loc să urmezi tabelul orbește.

Cum folosești informația

Un mod simplu de a citi eticheta în cinci minute este să parcurgi cele cinci puncte: specia și etapa, tipul de hrană (completă sau complementară), analiza componentelor, primele ingrediente și energia pe porție. Dacă un produs trece aceste verificări și se potrivește cu animalul tău, diferențele fine dintre două rețete de același tip sunt mai puțin importante decât consistența hrănirii.

La schimbarea hranei, fă tranziția treptat, pe parcursul câtorva zile, amestecând cantități din ce în ce mai mari din produsul nou. Schimbările bruște pot tulbura digestia, iar asta nu are legătură cu calitatea produsului. Pentru întrebări specifice despre dieta animalului tău, medicul veterinar este persoana potrivită. Pentru produsele care se găsesc în categoria de animale de companie, eticheta este cea mai bună sursă de informații.